MEBO (acronim din engleză pentru Management Employee Buyouts) este o metodă de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producţie ale unităţii economice care se vrea privatizată, din proprietatea statului în proprietatea muncitorilor, angajaţilor sau salariaţilor. Odată transformată în societate pe acţiuni, statul le oferă muncitorilor dreptul de întâietate pentru cumpărarea acţiunilor, implicit a societăţii. Preţul acţiunilor este stabilit de stat şi nu reflectă valoarea reală, fiind adesea un preţ simbolic, uneori acţiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate. În schimb statul restricţionează transferabilitatea titlurilor şi impune condiţii pentru menţinerea obiectului principal de activitate, limitarea preţului activelor vândute pe o perioadă de câţiva ani, pune limite la restructurarea personalului, etc.
Metoda MEBO a fost modalitatea dominantă prin care au fost privatizate intreprinderile de stat, în timpul primilor ani de tranziţie ai României postdecembriste. Accesul la privatizările de tip MEBO era rezervat exclusiv persoanelor din interior, excluzând posibilitatea intrării în societate a altor persoane fizice sau juridice sau a capitalului străin. Acţiunile rămase neprivatizate au fost vândute succesiv de către stat, în diferite etape ale procesului de privatizare în masă.
Un studiu al Centrului Român de Politici Economice din 1999 [1] arată că în perioada 1993 - 1996, 28% din privatizările din România au fost făcute prin metoda MEBO (837 din totalul de 2.905). Acelaşi studiu arată că în perioada 1994 - 1997, profitabilitatea societăţilor astfel privatizate a scăzut de la 7,3% la 2,2%, în timp ce gradul de îndatorare a crescut de la 29,3% la 48,5%.
Exemple de companii privatizate prin metoda MEBO: Petrom (1993)
