Noţiune fizică importantă, viteza se defineşte, în general, ca fiind variaţia distanţei parcurse de un obiect (prin cuvântul "obiect" se înţelege un corp sau o particulă) într-un anumit interval de timp. Unitatea de măsură a vitezei în Sistemul Internaţional este metrul pe secundă, cu simbolul m/s. Formula vitezei este
Din punct de vedere matematic, raportul dintre două mărimi ce variază una ca o funcţie de cealaltă este o derivată (a se vedea calculul diferenţial şi integral), sau, într-o variantă aritmetică simplificată, derivata este un raport între două variaţii (două diferenţe) de mărimi fizice diferite. Viteza este deci derivata distanţei în raport cu timpul.
Calculul diferenţial şi integral au fost inventate practic simultan, dar independent unul de celălalt de către marele (şi primul fizician adevarat) englezul Isaac Newton (1643-1727), respectiv de către marele matematician german Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646 - 1716).
Se poate menţiona, cu titlul aproape anecdotic, dar absolut real, că lumea ştiinţifică a momentului respectiv (1685-1690) a asistat, aproape "cu sufletul la gură", timp de câţiva ani buni, la un dialog deschis şi permanent al celor doi titani, Leibnitz şi Newton. Doar după ce cei doi oameni de ştiinţă au ajuns la profunda înţelegere a abordării conceptelor şi noţiunilor din ambele puncte de vedere (al fizicianului şi al matematicianului), după ce s-au pus de acord cu noţiunile preliminare, limitele şi metodologia de abordare a conceptelor, etc., cei doi au putut, în sfârşit, explica şi restului lumii ştiinţifice despre ce este vorba.
