Valahii (sau vlahii), sunt populaţiile romanizate din Europa Centrală şi Răsăriteană: românii, aromânii, meglenoromânii şi istroromânii. Acest nume era dat în Evul Mediu românilor din stânga şi din dreapta Dunării de către alte popoare.[1] După crearea statului modern român acest termen este folosit preponderent pentru a-i desemna pe românii (în sensul larg al cuvântului) care locuiesc la sud de Dunăre (excepţie fac românii din Dobrogea).
Ei sunt descendenţii coloniştilor romani sau a populaţiei locale romanizate dacice, tracice şi iliri. (Vezi şi Originea românilor pentru mai multe amănunte.)
Valahii din Moravia, precum şi cei din Croaţia (unde vlah înseamnă şi "sârb ortodox" pe teritoriul croat) sunt românii slavizaţi (excepţie fac în Croaţia istroromânii care nu au fost slavizaţi). Regimul comunist din Serbia şi din Bulgaria a folosit cuvântul vlah pentru a crea impresia că românii de acolo sunt o naţiune diferită de românii din România. Această strategie de deznaţionalizare a românilor a fost întâlnită şi în Basarabia/Transnistria, unde s-a implementat ideea că românii de acolo, numiţi "moldovani" sunt diferiţi de moldovenii de peste Prut şi în consecinţă, nu ar aparţine naţiunii române.
Cuprins |
Valahii sunt urmaşii tracilor (vezi textele de mai jos}. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuţ ca minorităti naţionale în Grecia, Bulgaria şi Albania, unde sunt lipsiţi de dreptul la educaţie în limba maternă şi sunt supuşi unui proces de asimilare forţată.
Dacii şi vecinii lor - Cassius Dio, Istoria romană, LI, 22,6: ... dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu - lângǎ ţara tribalilor - ţin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc "moesi", afară de cei asezaţi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geţi, fie cǎ sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioarǎ în Rhodope.
Răscoala Asǎneştilor din 1185 - relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac Anghelos (1185-1195) [...] zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruţare din propriile ţinuturi; şi a jecmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părţile Anchialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă vlahi. Aceştia, încredinţaţi de inaccesibilitatea ţinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreţele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeţit şi altădată împotriva romeilor [...] După ce misienii au început să acţioneze făţiş ca nişte răzvrătiţi [...] La început vlahii se codeau şi fugeau de răscoala la care erau împinşi de Petru şi Asan [...]
Originea numelui este germanică: aceiaşi origine duce la cuvintele "welsh" şi "valloon" în alte părţi ale Europei. Popoarele slave au folosit iniţial numele de valahi în general în legătură cu toate popoarele romanice. Mai târziu, înţelesul cuvântului s-a schimbat. De exemplu, Italia în limba poloneză este numită "Włochy". Termenul a fost la început un exonim, în timp ce valahii foloseau diferite cuvinte derivate din "romanus" pentru a se numi pe ei înşişi: "rumâni", "rumâri", "armâni", "arumâni", etc.
Populaţiile vecine cu care aromânii au venit in contact folosesc, de obicei, pentru a-i denumi, termenul generic de vlahi, dar în 2 variante: "belivlasi" ("romani albi"), denumire intrebuintata de bulgari (care îi contrapun astfel românilor care trăiesc în nordul Dunării - "caravlas'" sau "cerni-vlasi", adică "români negri") si "kutzovlahi", denumire uzitată de catre greci, despre a carei semnificaţie şi origine există mai multe ipoteze. Vom aminti 3 dintre acestea:
Astfel, în limbile balcanice, cuvântul vlah devine sinonim cu cel de "păstor nomad", dar este interesant de observat cum s-a trecut de la sensul orginar al cuvântului la sensul etnic (după cum arată Matilda Caragiu-Marioteanu şi Theodor Capidan).
Românii (cunoscuţi de asemenea şi ca "dacoromâni", vorbind limba română) trăiesc în:
Ca minorităte naţională trăiesc în:
Aromânii (vorbind limba aromână) trăiesc ca minorite naţională în:
Meglenoromânii (vorbind limba meglenoromână) trăiesc în nordul Greciei (aproximativ 3000) şi sudul Macedoniei (aproximativ 2000).
Istroromânii (vorbind limba istroromână) trăiesc în peninsula Istria din Croaţia de azi, numărând aproximativ 1.000 - 1.500 de oameni.
La fel ca şi limba, legăturile culturale dintre vlahii nordici (românii) şi vlahii sudici (armânii) au fost rupte până în secolul X şi de atunci au fost influenţe culturale diferite:
Religia vlahilor este predominant Creştin ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde sunt catolici şi protestanţi (în Transilvania), iar unii sunt musulmani (foşti convertiţi din Grecia, trăind în Turcia de la schimbul de populaţie din 1923).
